agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-02-24 | |
De-un an întreg se-nvârte cu capsula-nchisoare
În jurul Terrei noastre, predominat de dorul Întoarecerii la casa plină de flori și soare, Dorind ca misiunea să își sfârșească zborul. De-aceea, nopți de-a rândul, visează cum coboară Și cum ai săi și alții cu drag îl felicită, Cum radio și TV-uri ori presa cea flecară I-nchină lungi elogii, iar soața-i fericită... Dar dintre-atâtea vise, cel mai ciudat din toate, Ba chiar trăznit, năstrușnic, de-a dreptul imposibil, I-a apărut ca-n filme cu scene animate, Unde Saturn, planeta, grăi cu glas teribil Cerând ca Terra noastră să-i fie-a lui soție: „Am splendide inele, spuse, și-s de fidelitate. De-aceea vin spre tine, să-ți fiu aproape ție...” Așa vorbi și-n dată porni spre ea departe. „Mă vei strivi!” răspunse planeta noastră Terra. „O, Doamne, nu-i permite, că mă înghite-ntreagă! Deja îl văd că vine și-i văd aproape sfera. Oprește-i, Doamne, zborul și fă-l să mă-nțeleagă!...” Atunci, pe loc, un înger veni și calm îi spuse: „Ți l-am oprit. Dar iată, ți-am pus patru inele, Căci soțul tău e Timpul. Saturn mi se supuse Porunca fiind divină...Tu știi ce-nseamnă ele? Nicicum vreun om vreodată nu poate să le vadă, Doar ție, biată Terra, ți-e dat a le distinge, Ca și Saturn, purta-vei inele de corvoadă Și-s toate colorate, nicicum nu se vor stinge. Primul inel e roșu, din toate-i cel mai mare Și-i tot numai din sânge vărsat în mii războaie De la-nceputul lumii. Te strânge și te doare. Căci e-o rușine-n cosmos, crescută-n largi șuvoaie. Al doilea, tot, e negru și-i doliul care-l poartă Chiar Dumnezeu când vede că rata crimei crește... Al treilea-i cerc albastru; el e-a speranței poartă. Al patrulea, cel verde, e-al vieții, dar... descrește.” Când s-a trezit din visul cu-atâtea înțelesuri, Astronautul nostru-și vorbi doar pentru sine: „De fapt, pot să mai stau... Se-aprobă-orice demersuri... Nu mă grăbesc că parcă aici sus e mai bine!...” Glen Ellyn, USA - 23 febr. 2020
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate