agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-17 | |
Odă vectorilor, cărăușii binefacerii
Guvidul flămând cu roșie coroană subjugă media și-mprăștie pomană pribegilor de minte rătăcită, ocnașilor în boala de organe, și-a tot ce-ndelugata atârnare a schilodit Coloana Infinită. Ca Dumnezeu a pus Brâncuși, static: tată și fiu și iară, tată-fiu, să ducă - elicoidal în cârcă, mersul vieții - a rudelor poruncă. Esența viului, marele secret divin, lipirea-n vârf a neamurilor ce tot vin, printr-un filon de reguli păstrate în seif, este dumnezeiască muncă - de Sisif. Prin gene curg programele ereditare: de dezvoltare, de aptitudini, de culoare și toate câte-n lume fac s-avem amprente unicat. Nu are lumea bisturiu și nici îndemânare să poată șlefui, să poată îndrepta relele vieții din lanțurile multimilenare. Minți geniale au cântărit, au socotit că numai un infim, un petic de nimic, poate pătrunde în infinitul mic, să ducă - toate câte-s necesare, să anuleze-n ADN - inversiuni de așezare. Piticii cultivați, cu ranița-n spinare, rătăcesc în bețele din spiră și pierd, deloc întâmplător, leacul tămăduitor. Sunt vectorii, virușii stăpâniți, cărăușii invizibili pentru care genele au rețete din vremuri preșcolare. Le sug nectarul și fără supărare, cheamă anticorpii - vor protecție și apărare. ??? – semne de-ntrebare, apar? Da! La - neputința sistemului imunitar - oricum, faza terminală a viului global. Ce vor micile sălbăticiuni Și stă guvidul în șantierul fără schele, privește atent la codul scris în gene. Ce bine ar fi, gândește maculat, un băț din spiră de-ar fi strămutat, aș face-o turmă mută, slută, căzută-n freză și ciufută cu bicepși bine dezvoltați, ar fi ce EI și-au aservit ...mutanți. Nu-i plac lentilele din microscop, stomacul lui nu vrea sirop, se strâmbă-ntruna și e în chin când cineva vorbește de vaccin. El vrea o curbă-n dezvoltare să ducă turma pe cărare, să o trimită iară-n grotă, să aibă spor, să-i fie de recoltă. De toate pentru toți N-am scris un cîntec pentru chin, mă mir de ce aud și văd, și mă închin. Am povestit și, în concluzie, vă spun: masca pe gură și mâna pe săpun! Că nimicul nevăzut, stimat norod, poate ajunge mâine – plasă de năvod.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate