agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-19 | |
1.
Ai venit tu, lumina plajei cu suflet Şi-ai cântat prelungit Un strigăt aşteptându-i ecoul Tăcere, tăcere, tăcere până când Cântă noaptea la trei cocoşul din cartier Cântă şi pescăruşul albastru care m-a vizitat ieri În inima mea, cântă departele fratelui meu Până la urmă cânt şi eu Un pic mai abstract Ca un radical negativ Cu prinţul Pi şi sămînţa lui i 2. Iiiiiiiiiiiiii, Piiiiiii, tiiiiiii Ce de cântece s-au adunat la răscrucea lui Meţianu, Bariţiu şi Frenţiu unde eu meşteresc un tablou nou cu un cuib de lebede de berze şi de lăcari într-un stejar bătrân frate cu stejarul de la Dintr-un Lemn şi cu Stareţul Isihie de la Frăsinei Au venit argumetele-n întâmplări rare. Clipe lungi se apropie de punctul din zare. Punctul se-ntinde în 7 izvoare Primul s-a făcut vârf de pensulă cântătoare Într-un arhipelag din ce în ce mai larg 3. E-he-heiiii, se întoarce ecoul de la ţărmul meu Acolo unde Unu la Infinit făcuse scară din zidul alb Pe care se rostogoleşte ea, bila mea albastră Fugită din tabloul din amphiteatrul lui Dan-Tudor Vuza Din Academia de muzică, cu sloteriştii adunaţi la concertul lui Charles Aznavour În jurul tabloului pe care-l pictasem cu geamănul meu În primăvara aceasta atât de specială şi de originală Încât Absolut Calendar suna ca un dar Venit de undeva de pe mare Cu vaporul Neptun al Universităţii de Marină Civilă La pas compas cu Bricul Şcoală Mircea Unde-am ucenicit şi-am iubit Omega algebrele universale În ultraproduse de spaţii dirijate Cu topologii pe portativul valurilor născătoare De binom cu exponent imaginar Şi fumător de pipă cu umbrelă şi zar 4. puii de barză învaţă să zboare cu zmeul pe cadranul solar la intesecţia CitAdelei şi-a StrAdelei cântecul Adelei cu vocea şi la acordeon pentru flaşnetarul de la Casino seară de seară lumea se adună pe faleză ca-n gară... 5. cel mai mult am zburat în copilărie aproape că nu a fost noapte în care să nu zbor şi dimineaţa când mă trezeam eram tare dezamăgit că m-am păcălit până într-o zi când în vis fiind m-am ciupit şi-am simţit ciupitura eram fericit că nu-i vis ci este un zbor prin RodadoR din al 7-lea anotimp pe care nu-l dau pe nimic în schimb... evantai călare pe cai multiform neolomorf ardeleneşte-hilbertian clipe de-un an cu prelungiri prin iubiri cu amintiri în viitor de azi pe mâine şi pe mai târziu ..... ....... ......... şi totuşi de ce nu acum cu toate pânzele albe pictate-n albastru de Voroneţ culoare atât de tulburătoare pentru prietenul meu, Ismat Beg, din Lahore unul din sloteriştii avansaţi în Mathematics, Economics, Decision Theory, Computer Science complementar, sfera unitate, o pipă şi-un zar în care "radical din minus Unu" juca rolul principal el era prietenul Inorogului Alb şi-a lui Dan-Tudor Vuza care mai de care moldoveni, olteni, dobrogeni şi ardeleni numai eu mă lăudam, nevoie mare, că mă trag de la Crişul Alb ajuns matematicar-marinar la Marea Neagră tu, cu şevaletul în chioşcul de lângă Vraja Mării unde, la vioară, cântă Ionel Mătăsăreanu, îndrăgostit de barmaniţa Mariţa de la Casino Hristu Caricaturistu făcea caricaturi Grupului Asalt Mugur Grosu gesticula-n rolul lui Ovidiu câteva versuri din Romeo şi Julieta, Dan Mihuţ, în rolul lui Ariel, servitorul lui Prospero din toată halimaua, doar tu ai lăsat un tablou pe-un papirus pentru când se vor întâlni echipajele castelului de nisip în Amphiteatrul de piatră care anul acesta împlineşte, în aprilie, un deceniu fie ce-o fi, ai zis tu, decât nimic, spune şi tu, celălalt eu, ceva şi celălalt eu a citit din Neliniştile lui Nicolae Motoc şi ale lui Alex Ştefănescu "Nu e hazard. Totul e ordonat în timp, duhul calm în aspra pace ne urzește, ne desface." recunoşti, n-am schimbat nimic şi ziceai tu că mai e un pic s-a întâmplat ceva neprevăzut venise Paisie Olaru cu un rucsac de lut cu dedicaţie lui Gigi Fărcăşiu şi lui Ion Tiţoiu... "Nisipul e masculin, marea plânge din senin, apoi râde şi se joacă cu valuri de promoroacă fericirea, feminină, s-a urcat pe o colină să se apropie de soare că-i neutru şi nu-l doare, cafeaua tresare-n somn lumea toată e în pom Ar mai fi ceva de spus, toate sunt dar parcă nu-s" "Tu, da, tu! Tu eşti ca un ocean, ocean de necuprins, de-o frumuseţe sfâşietoare, ca un descântec pătrunzi năvalnic, adânc, tot mai adânc, surprinzi în mine furtună de emoţii, torent nestăvilit, cu fiecare val nelinişti clocoteşti, tornade, cristalizezi arpegii de atingeri şi cu atât nesaţ mă sorbi. Dansând cu sunetele, un foc dezvălui, focul din noi un vis în albastru” |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate