cu veştmântul albastru argintinu suflecat
aura un pic transpiratã
şi tãlpile goale
adâncindu-se în desãvârşirea lutului
precum olarii ori cãrãmizarii
îl şi vãd cântând cu îngerii alãturi
cu bucurie şi speranţã
cum mai pune un pic de apã fãrã bule
peste amestecul de tãrânã premium
cernut fin de adierea gândului

apoi încerc sã-mi imaginez
bucuria facerii ca pe un sentiment
cumva uman
ca atunci când am pus
într-un final
morcovul
primului meu om de zãpadã