... s-a coșcovit tare ușa poetului prieten bun,
pășesc pe scările de la intrare, cu smalțul spart,
intru, e mereu deschis de când soția s-a întâmplat
să fie pe partea pe unde trebuia să se cosească
îl găsesc uneori dormind într-o poziție în care
pot jura că cineva îl ține îmbrațișat, nu fac zgomot,
îi iau găleata de pe taburet, și scot apă nouă din curte,
când îl găsesc treaz nu prea-mi face bine,
vorbim tot felul de nimicuri cu gândul la altceva,
ochii lui au acum iar trei sau patru ani,
ține la curățenie și uneori pune flori în vaza de la geam,
azi când i-am dus o prajitură cu vanilie și zmeură,
l-am găsit ciucit la lighean, spăla perdelele pe întuneric,
i-am aprins lumina și-am curățat toate geamurile,
uneori îmi și mulțumește.