agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-29 | |
Ai tăcut. Secundele se umflă ca măștile-n furtună și ne par ani (lumină).
Eu nu am nici o vină, să știi, a trecut. Ca o carte, se rupe timpul, se coace zăpada între noi, explodează în jale cântece și versuri departe. Mai am (deșimai corect ar fi fost mai avem) un singur dor de nedor - Pentru că uite, m-am lămurit, poeții au cântăreții lor, iar cântăreții își poartă poeții ca pe aparatele Bic în buzunarul cel mic - când poezia nu există, viața e tristă, dar ne inundă în apa lui cântecul, e ca sosul mirific, cel fără de carne, de post și în post, din mar`ne în mar`ne, atunci când soldații de pluș scuipă dumnezeiește în palme printre sudalme și le plimbă pe grif sau pe unde mai pot. Au inima-n gât și o scot, o arată întruna la lume: ”Inimă, inimă, de vânzare!! Inimă, inimă!!” strigă pe drum, printre casele-oameni se tot duc ca un clopot care face dum, dum… așa cum e în căruțe cu alții ca ei, numai ca ei/e, he, hei… Pentru că inima vinde/se vinde până rămâne fără oameni, seara pe deal, taman când are mai multă nevoie și moare. Sau se tocește destul până ajunge ca limba de pantofi. Ca limba în sosul mirific. Cum ți-am spus mai demult încă o dată specific: ”Rien ne va plus!”, suntem cercuri învârtite pe o scenă, de-acum, suntem roți, iar jetoanele curg în apa de-o șchioapă, călcată de sfinți și de hoți ori trecută prin târâișul lor inutil. Îmi e dor de tangou, de cadril, chiar și de tine când ești răcită mi-e dor… Te simt ca pe un virus în arama din piept. Închei aici, să fii fericită- te-aș tept! P.S. Și da, m-am lămurit, nu-i păcat, nu-i nimic de sperat - cântăreții au poeții lor, iar poeții, ca și mine, destui, pe unde te duci - îi vezi în buzunarul cel mic, fluturând ca batista cu muci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate