agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1976 .



Batiste colorate
poezie [ ]
a treia scrisoare către Ceverdara

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dedal66 ]

2020-05-29  |     | 



Ai tăcut. Secundele se umflă ca măștile-n furtună și ne par ani (lumină).
Eu nu am nici o vină, să știi, a trecut.
Ca o carte, se rupe timpul, se coace zăpada între noi,
explodează în jale cântece și versuri
departe.

Mai am (deșimai corect ar fi fost mai avem) un singur dor de nedor -
Pentru că uite, m-am lămurit, poeții au cântăreții lor,
iar cântăreții își poartă poeții ca pe aparatele Bic
în buzunarul cel mic -

când poezia nu există, viața e tristă,
dar ne inundă în apa lui cântecul,
e ca sosul mirific, cel fără de carne,
de post și în post, din mar`ne în mar`ne,
atunci când soldații de pluș scuipă dumnezeiește în palme
printre sudalme
și le plimbă pe grif sau pe unde mai pot.

Au inima-n gât și o scot,
o arată întruna la lume:
”Inimă, inimă, de vânzare!! Inimă, inimă!!” strigă pe drum, printre casele-oameni
se tot duc ca un clopot care face dum, dum…
așa cum e
în căruțe cu alții ca ei,
numai ca ei/e, he, hei…

Pentru că inima vinde/se vinde
până rămâne fără oameni, seara pe deal, taman când are
mai multă nevoie
și moare.
Sau se tocește destul până ajunge
ca limba de pantofi.
Ca limba în sosul mirific.

Cum ți-am spus mai demult
încă o dată specific: ”Rien ne va plus!”,
suntem cercuri învârtite pe o scenă, de-acum,
suntem roți,
iar jetoanele curg
în apa de-o șchioapă, călcată de sfinți și de hoți
ori trecută prin târâișul lor
inutil.

Îmi e dor de tangou, de cadril,
chiar și de tine când ești răcită mi-e dor…
Te simt ca pe un virus în arama din piept.
Închei aici, să fii fericită-
te-aș
tept!

P.S. Și da, m-am lămurit, nu-i păcat, nu-i nimic de sperat - cântăreții au poeții lor,
iar poeții, ca și mine, destui, pe unde te duci -
îi vezi în buzunarul cel mic, fluturând ca batista
cu muci.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!