tremur
cu masca trasă adânc pe suflet,
curcubeul ascunde
strigătele reci,
pașii sunt în bătaia vântului,
din curți se aduc căldări
pentru lacrimile înțelepților
într-o câmpie însetată,
chipul uriaș al mulțimii
urcă la tribune
să cânte în nebunia colectivă
imnul înmormântării,
sub braț de flori să cadă
prizonier
deznădejdii
fluturii au aripile arse de soarele
ce minte,
timpurile goale varsă foc
se ridică vocile nălucilor
din piepturi pavate cu lozinci
nările sunt supuse transfuziei
de ocazie.