agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-07-24 | | să plecăm dimineață străbatem pe jos jumătate din cale la prânz ne oprim în Ada Kaleh servim o dulceață desfacem de sâmburi smochinele coapte culegem migdale și rodii din copacul promis să nu uiți de caietul de schițe creionul și setul de mine albastre să plecăm, să plecăm, să stârpim sub călcâi buruienile fricii, albul foilor cu litera minții așa îmi spuneai ne așteaptă cetatea zidită în trepte încheiată cu floare prin rosturi pe străzi fără nume bem cafea la nisip ronțăim la migdale și dulcele candel probăm chihlimbare, șiraguri și scoici cu japsul uimirii scrijelim în pereții clepsidrei ecoul sfărâmă cuvântul în sunete lungi iubite dar ...Ada Kaleh ascultă trăiește, mergi pe firul poveștii, spuneai tutungiul îți vinde o pipă și-un gram de tutun ibrișine amare de fum se înalță în aerul cald vânzător de iluzii un bătrân ne citește în palmă șoptit prin lentilele roz împreună privim viitorul pe o liră îmi iei colivia și plasa de fluturi covorul ne poartă prin cele o mie și una de nopți pe cheul acela pășeam fără griji, fără ceas ca niște copii plecați pe furiș de acasă râdeam și citeam pe afișe numele unor stele apuse și ele acum începând cu efendi inventai pentru mine povești fluturii și mirosul portocalelor cuminți le-mpărțeam cu cei singur și triști, până când negustori de trecut retrași ca și noi pe la case, mai bogați c-un bănuț sau o rază-n priviri, himeric și dulce șopteai: când luna e plină și dorul săgeată în inima ta să privești dincolo de tipare de lut, să mă cauți pe tărâmul de lume uitat mai departe notez și ascult liniștea dorm păsări în flori de magnolii și vântul suspină prin goluri de trestii valul sapă în maluri adânc, mai adânc mut ochii străbat tot ținutul cetății sub tălpi depănat cum pe role de film scufundat un apus printre frunzele roșii noi doi și trecutul la poarta cetății-iubire păzită în trepte de arhaicul timp rămasă pe cheul acela o singură umbră, sunt eu predatorul de schițe unind două lumi e noaptea adâncă și luna răsare deasupra pădurii de pini, ca un arc de ceasornic tremurat îmi bate-n fereastră un ram de finic, pe pervaz colivia cu fluturi albaștri, potirul golit și cheia uimirilor spre tărâmul ...promis
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate