De angoasa largă a zorilor
catarguri revelate.

Treziri dureroase.

Frunze, frunze surori,
Te aud în lamentare.

toamne,
dulceață muribundă.

Tinerețe,
timpul despărțirii tocmai a trecut.

Cer înalt al tinereții,
grăbit să se elibereze.

Și eu sunt încă deșert.
Pierdut în această melancolie curbă.

Dar noaptea dispersează despărțirile.

Tăcerile oceanice,
cuiburi astrale de iluzie,

Oh, noapte.



Tr. N. Dabija