privirile noaste rămaseră sudate
în centrul frunzișului și nu aveam timp pentru noi
decât după
incinerarea copacilor
atunci abia ne-am fi putut întoarce
fugind
spre aerul pur al pădurii virgine
care să ne cuprindă sau să ne înece în fluidele toamnei
unde chiria de împreunare
este relativ redusă
dacă nu te împușcă între timp mistreții
sau alte prădătoare
pentru supremația speciei
ori pentru dreptul de proprietate
individuală prevăzută prin constituție

așa că mai bine ne agățăm privirile
de umbrele erbivorelor subțiri
care vor curge odată cu râul
spre ținuturi nelocuite de barbari
părând a ne arăta printre sălcii
îngerii verzi ai arborilor
de altădată
și aripile lor răstignite deodată cu păsările
migratoare