agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-15 | |
Delicatețea și dezgustul,
doi D sub formă de statui de femei Pe bulevardul principal din orașul Bărbaților. Azi e mai călduț afară și ne-am hotărât să ne lăsăm puful subțiorii să transpire ca un pahar rece de suc de portocală. Azi purtăm ochelari de soare și iubirea aleagă de noi ca o pisică răpănoasă și se-ascunde printr-un cotlon de casă părăsită. Am toate goblenurile cu lavandă legate de picioare Am urechile găurite, sângerânde și miros a cuptoare încinse. Cum se traduce pasiunea mistuitoare ne spune o prezentatoare de știri și noi zâmbim la ea, că e fată bună și deșteaptă, a făcut ceva în viață nici tac-su n-ar fi crezut și câteodată, când o vede, îi lăcrimează ochii îi ascunde repede și se face că se duce la frigider să-și ia o bere ieftină. Avem aici, în mijlocul orașului, o fântână arteziană care cântă, o nimfă de piatră pe care se așază porumbeii când obosesc. Curge spumos, curge adânc, prin toate vinișoarele ei, ca niște dungi de pisică răpănoasă. Fântâna sclipește în mijlocul nostru și noi cântăm cu ea și uităm cine ne-a născut. Pe-ale cui picioare ne-am așezat picioarele când am învățat să valsăm cine ne-a dat să mâncăm sâmburi de cireașă, cine ne-a cusut puloverul rupt după un fotbal agitat în fața scării. Uităm și ne clătinăm, apele reflectă ochii bulbucați gurile lacome, brațele pătrate. Noi dormim și iubirea, ca o pisică răpănoasă, vine și toarce la picioarele noastre și noi visăm, visăm o gură de aer spumoasă și adâncă în care să ne înfigem dinții de lapte. Am toate săpunurile voastre în clăbucii pielii mele uscate Vorbiți despre pântece zbârcite, sărutate de plapume goale bate miezul nopții într-un buric umplut cu toată roua florilor din grădina lumii. În orașul nostru cântăm cu fântânile și uităm ca pietrele unde ne sunt picioarele legănate. O pisică răpănoasă ne scuipă și noi o scuipăm pe ea. Animale de pradă față în față, ochi în ochi creștem cum crește iedera pe ziduri, udați de apa fântânii care cântă necontenit un cântec de leagăn.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate