agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2056 .



Sunt încă-n București
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [carmen ]

2020-10-07  |     | 



Și-ncepe să se desfrunzească
Mai ceva ca atunci când ne-am cunoscut
Când hainele și trilurile noastre se risipeau a toamnă

Îmi amintesc prima oară cum am ciulit urechile
Eram la Romană, pe strada cu coloanele și deja auzeam
Cum îți ticăia nefericirea, aș fi jurat că duci în brațe un copil
Unul al nimănui care are urgent nevoie de-o mamă
Așa de tare ți se auzeau țipetele, spărgeau aerul, conductele
Orașul se inundase de prezența ta
Erai numai tu peste tot, stânga, dreapta, oriunde priveam
Pe reclame, în autobuze, la coadă la pâine

Soră-mea mă-ntreaba dacă sunt bine, cum am căzut
În ce lac și de ce mizeria asta nu se mai poate spăla cu nimic
Iar eu îi spuneam că nu-ți pot ține minte expresia feței, ochii
Nici pielea, forma nasului, sprâncenele
Că niciodată nu mi te pot aminti sub formă de om
Simțul tactil anihila văzul, memoria, uitam aproape tot
Și asta mă dezvelea și mai mult

Nu am ce să fac, și-i povesteam mai departe
Cum că în camera ta din pricina copacilor lumina
Intra dezintegrată, spartă ca o scoică
Și dacă mergeam pe dușumea cioburile ei mă încălzeau
Era încântător, nu țineam cont de zi sau de noapte
De fiecare dată scăpam în tine ca-ntr-un câmp de maci
Nu știam ce să fac mai repede, cum să culeg, cum să rup
Ce fel de milă mă va opri sau poate doar să mă întind

Acum e seară și tot ce mai văd
Este cum îmi faci cu mâna de pe un peron
Atât mai văd, degete prin aer ca ale unui om care se îneacă


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!