un aparat autonom de respirat pe sub apă
de atunci ori de câte ne ținem iubito
de mână pe stradă prin apa murdară
a acestui timp de potop noi
respirăm un peisaj numai al nostru cu
păsări ne mai văzute și tei înfloriți hip
hip notice flori se aprind înfiletate
în ochii tăi și parcă o lumină ireală
luminează orașul scufundat și trec
pe lângă noi înecați uite-i
cum ne fac semne ciudate nepăsători
noi trecem mai departe și
stelele cad pe umerii noștri
precum grâul la nunți târziu un clopot
înghițit de ape mă
trezește din vis a venit vremea e
ora uitată când trebuie să mă duc la altar
în luntrea mea de hârtie tu mă aștepți
frumoasă ca o icoană pictată și nu știu
de ce ești îmbrăcată toată în negru și
lacrimi îți șiroiesc pe obraji