tăceri se vaită-n zori de zi din ceață
iar tu îmi dai cafeaua ca de smoală
de vise perna de-mi rămâne goală
rapace vorba treazul îmi învață

din noaptea cea zăcută ca de-o boală
străpunge dimineața-n hram de viață
palavre-n existențe ni se-agață
de vreme și politică-n bârfeală

apoi cu buze gura mea o mature,
sărutu-acolo-ncuie-al șoaptei fleac
și frunze dezbrăcăm de măr alături

din chipul tău o poezie-nșfac
pe-obrazul tău o lacrimă înlături
și stih în ochii tăi se face leac