își inventează doar o realitate în care cred
o legendă personală prin care își iau viața înapoi

au încredere în moarte așa cum o ramură în iarnă
crede în înviere
atunci când se dezbracă prea mult de viață
amintirile sunt bandaje pe frunțile lor rănite

privesc totul cu naturalețea unui pictor
care vede cerul ca pe o pânză albastră
pusă la uscat pe frânghia orizontului