cu o pânză de paing bunicii
îmi urează bun venit pe limba păsărilor
pe care nu o mai știu azi decât
marvele duhurile și poate bunul d-zeu
lui i se plângea tata-moșu mereu doamne
m-o ’ntors pătru din rai/ cică estă mare
bai/ să hurezi dă veselie/ c-o
trăgulă dă răchie d’aia zic nepoate
dincolo de porțile ceriului mari cât porțile de
la făbrică nu mai e nimică doar fum și
îngeri bolnavi de dropică doamne
mai ții tu minte ce fericiți
ne jucam amândoi aici jos pe pământ eu
număram cu ochii închiși tu
te ascundeai într-una din minunile tale
de te căutam până noaptea târziu până
venea muma pădurii cu joarda și
ne mâna acasă ca pe puii de bibilică așa
începe jurnalul lu’ tata-moșu un caiet
dictando pătat de ceara amintirilor
l-am aflat în lada de zestre a bunicii acum
goală și grea ca un oftat din caiet am aflat
că alaiul de fărșang trecea prin sat
mai mare și mai bogat decât alaiul
reginei din saaba că straiele de
sărbătoare fluturau pe fetele de măritat mai
albe și mai grele decât pânzele bricului
mircea de atunci mă întreb care o fi
fost minunea în care se tot
ascundea d-zeu o fi fost livada
noastră cu miros de țuică de prune prefriptă
pâinea aburindă pe care cosașii o
așteptau cu privirea nădușită ori poate
avlia lu’ doda iconia unde și azi
sfinții coboară de pe catapeteasma bisericii
în opinci și straie albe încing hora mare și
cântă pe limba păsărilor
tu îi auzi?