într-o lume a mistificărilor el, purtătorul adevărului sfâșiat
își ascunde fața urâțită de reflexia celorlalți

simțeam că nu am aer, capul îmi exploda din cauza presiunii
și mâna lui urmărea fluturii imaginari ai deznădejdii

inima mea sângerează, prea multă iubire dă pe afară
el în genunchi, strânge fiecare strop înghețat

omul e un animal vorace, acaparator, invadator
dar pentru a se salva a inventat raiul și l-a populat cu cete îngerești

avem atât de multe straturi de incertitudine
încât orice strănut al naturii ne transformă în numere din statistici

și da, mai sunt oameni, puțini ce-i drept
care-au ridicat iubirea la rang de terapie vindecătoare