singurătatea din ochii tăi
o culeg gram cu gram
cobor cu ea în stradă
unde gemetele depărtării vin
din gări friguroase,
călătorii poposesc rar aici
se deschid uși și umbrele înserării
sunt tot mai clare
pot acoperi urina uscată pe ziduri,
cățeaua ce a fătat noaptea trecută
bea lapte din cutii de carton aruncate
în drumul european,
pictorii grăbiți își acoperă grijile
cu nailonul salamului austriac
timpul părtaș aduce avalanșa schimbării
înveliți într-o țesătură veche călcată în picioare
suferinzii reclamă
povara privirilor aplecate și a umerilor încovoiați
dar au jobenul ce le acoperă frunțile.