mi-e dor de-mbrățișările de la prieteni
de vorbele cu tâlc la un pahar de vin
acoperiți de faldurile flucșilor lumeni
să ardem în raze pandemie și chin.

mi-e dor de-o serenadă cu chitare
de un tango suav la malul mării
să îngrop melancolia în uitare
să-i răspund cu dragostea chemării.

vibrant e dorul de normalitate
de plimbări pe lacul plin cu nuferi
trec prin distanțare cu luciditate
dorind că oamenii să fie teferi.

aud în zori mierle cântând ca vara
din infinit coboară alene primăvara.