Din umbre spre lumină

Ocru patã întunecatã,eclipsa vieţii
făte ocean de lumină între dealuri
şi starea tristeţii din vãgãună
trece-o în contur cu lumină
vietăţilor lumii din pânza iernii
întunericu-l şterge

du-ţi cucuveaua nopţii în tãrâm cu
viaţă
fã zârna sã nascã lumină
şi macu îl coace, hăţişul fã-l gard
casă natalã pe câmpuri
rod fãrã dureri luminii îi dã

scuturaţi-vă umbre, tenebroase
umbrele, închideţi arcul în curcubee
pământului roadele-i nască
ş-in adumbriri rãcoroase, corola
învirii
din ploaia ce cade copiii să-şi
crească.