la capătul visului m-așteaptă o pirogă
să mă ducă departe pe fluviul mirabil
conștiința mea nu este demagogă
n-are prejudecăți sub cerul amiabil.

noapte de noapte stele mă călăuzesc
prin întunericul flămând de mine
în jur atâtea bezne se împânzesc
nu aș vrea vreodată să mă termine.

idei înmuguresc grație primăverii
fluviul de emoții se scurge în aval
las în seama îngerului greutatea poverii
pe față port masca de carnaval.

au înflorit prunii cireșii și merii
și cântece răsună ca la festival.