De alb noroaie sub cuvântul sacru
O nemișcare țin, ca de statuie
Acolo timpul spre-a răzbate nu e
Și Ața clipei nu își află Acu'.

A ta tulipă-a gândului îți suie
Grădini de rugă Sus zidindu-ți veacu'
Secunde-a coase-n stih și-n traiul acru,
Pictând pe ochi renașterea vierzuie.

Cărând cuvânt imaculate zloate
Sub slovă vremea stând în loc e-n vești,
Apoi de vorbe ceasuri curg în toate.

În orice leat precum acum găsești
Cu floare-n inimi fără doar și poate
În anotimpul de mirare-n clești.