tot mai mult lumile intime ni se despart
poveștile de azi sunt despre căpcăunul ce ne-a mâncat frica de despărțire
pășind orizonturi opuse
basmul de la gura sobei s-a strămutat în zare
motanul de după cuptor a murit
doar mâța fătată de lună suie în soare în zori
și toarce trezie în separate cafele

poveștile de azi adorm pruncii adevărului,
legănați de minciună visează mame ale raiului frânt
pe când martirii peniței se aduc jertfă pe sine luminii
dar în despărțite cuvinte, în imn de distanță-n
poveștile azi

poveștile de azi sunt pe guri și-n urechi de singurătate
creată din bucățele de covid uneori, alteori
doar din lenea de-a nu fi împreună,
să intri de unul singur pe sub pielea lui Dumnezeu,
să-L chemi în odaie și să-L așezi la masă
să-i dai demâncare carne de înger
prăjită în zeama poveștilor de azi

poveștile de azi au de spus zborul omeniei din oameni
rămânând în urmă doar fiara, sălbăticiunea vorbei la pereți

nu poveștile de azi îți scriu pielea pe buzele mele
într-o dimensiune de neperceput gândului
ci doar visul ne strămută acolo,
visul gol de eres și spaimă,
spaima de noi doi împreună

de trăit trăiam într-o nimfomanie a nopții cu basmul de azi,
cică s-a redus numărul de decese și se moare de bine