agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2921 .



Cartierul de Nord
poezie [ ]
Poezii - Editura Polirom, 2017

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Jorge_Luis_Borges ]

2021-05-28  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





Aceasta este dezvăluirea unei taine
ce a rămas ascunsă numai din pricina inutilității și neglijenței,
taină fără mister și fără jurământ,
întreținută doar de indiferență:
din obiceiuri e făcută, ale oamenilor și înserărilor,
și păstrează uitarea, chipul cel mai sărac al misterului.

Cândva, în acest cartier exista o prietenie,
o poveste cu aversiuni și afecte, ca tot ce ține de iubire;
abia dacă dăinuie această credință
în câteva fapte răzlețe sortite pieirii:
în milonga ce pomenește de Cinci Răspântii,
în curtea precum un trandafir nemuritor lângă zidul înalt,
și inscripția ștearsă din care anevoie se mai poate citi Floarea Nordului,
în grupul de tineri strânși la crâșmă să joace cărți în acorduri de chitară,
în memoria încremenită a orbului.

Această iubire risipită e taina noastră tristă.

Un lucru nevăzut dispare încet-încet din lume,
o iubire care nu e mai cuprinzătoare decât o melodie.
Se depărtează de noi cartierul,
balconașele bondoace de marmură nu mai înfruntă cerul.
Iubirea noastră speriată se pierde în nepăsare,
steaua de la Cinci Răspântii e acum alta.
Dar fără zgomot și fără contenire,
în lucruri răzlețite, așa cum sunt mereu lucrurile,
în arborele de cauciuc cu nestatornicul său cer de umbră,
în streașina în care scapără lumina soarelui în zori și la asfințit,
dăinuie acest fapt cuviincios și prietenesc,
această loialitate obscură pe care cuvântul meu
o numește: cartierul.


traducere - Andrei Ionescu


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!