agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-06-20 | |
Motto:
(fată dulce, pe la meri, albă, eu, plângând, de ieri.) Să aleg, târziu, din oase Care fată m-ar descoase Totuși sui, mireasă neagră Unde pâinea ți-i întreagă Piersici roșii zac pe masă Usturoi în șapte casă Cerigauă, șapte seri Mută-ți trupul pe la meri Cu Emil și cu Ionel I-ai legat cu un cercel... Drăguțel, drăguțul caș Sară-și lupii-n găunaș Că pre` mult apropiară Vină trenul, pe la gară Să mi-o ducă, mai departe, Unde timpul se împarte; Și frumoasă, fata, țină Către mine, nu-i lumină... Să îți ei, cu `tini, umbrele... Toate visele-mi rebele... Și te țiu a `tria oară Foi de ceapă și-n papară Stele moi, ca-ntâia oară Mirosind `ca-o-lăcrămioară Tot suiși, mireasă albă, Dragostea i-un dor de salbă Peste sâni, doar primăvara În cămeșă, numai vara Mult piper, ce-i pus sub clisă Șapte, ziua, mult, promisă! Un `colop de mândruț bun, Agățat de un gorun, Cum mai plouă, mocănește... E frumos! Și-n căși, primește... Ierburi lungi... De mi-i piciorul Să se piardă, mult, sub storul De pădure mult prea deasă... Și o pasăre frumoasă Dor de doină-n limbă grasă... Zvon de dulce și de seri Și atâția pomi de ieri Ce miros de primăveri; Ochii tăi-s prea mari, mireasă! Să aleg, târziu, frumos, Care-i fata ce-o descos. Albă rochie, de mai, Și umirea-ți din tramvai Porumbei, în piețe dulci Și copila să îți culci Fața albă, duioșia Dragostea, ce-mi spală glia Multe ploi, pe-aici, trecură... Pieptul meu, târziu, de zgură... Azi mi-apari, mireasă albă, Soața neagră-și pune salbă, Na-ți mărgelele-napoi! Dă-mi, în schimb, căpșunii moi! Neagră-i mâna, ce mă-nșfacă, Lângă `mini, răbdări de Dacă, Fată albă, fată neagră Și alegeri mă-nțeleagă: Sub absida albă, iar Trupul ei m-atrage-n jar; Flăcări moi m-au încăput Și îmi fac, la ea, de lut, Căși de fier sau de cu lemn, Și îmi pun în brazdă sămn; Cât, în lume, să însămn; Lumea-i neagră și e albă Doar un zvon de fată dalbă Cum mai pot, de-aici, să scăp Cerbi de aur mă încăp... Carul Mare mi-l lăsară, Stele dulci, a câta oară? Tu, ascunsa mea, cea rară... Că ești rară, mult prea rară... Prin ochean, de te-am văzut Tină-n aur, am zăcut! Lungi misive de amor Fată simplă, de pridvor Și cu mintea de cocor; Să mă port la tine, dară, Draga mea, cea mult prea rară... Spaime-n spaime, mă uitară... Că ești rară... Și zăpezile ce-or fi? Lăcrămioarele-mi târzii... Zăpăceală, de sub nori! Doar o dată, mai scobori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate