Demonic tremur fără tine,-amică
La chip de frig mă-nchin, că-s jumătate
Tăiat din pom cu roadă de păcate
Ca lemn arzând în flacără de frică.

O coastă mi se-nfige în erate
Din ea tu zămislito nopți ridică
Minciunii poale cum, în gând să-mi zică
Eresul adevăr și cald în toate.

Grăiește-mi azi că ieri îmi ești nălucă
Aici acum în piept să mă-ntregești
Și-n sânge a mă-nvăpăia te-apucă...

Mai iartă-mi și tristeți dumnezeiești
Și racla mea, că nu-s în stea de ducă...

Exiști tu însă? Clipă dă-mi de ești...