mă priveau cu luare-aminte
din centrul pământului înspre margini
se declanșase vortexul & privirile deveniseră opace
repede m-am lămurit să las provocările pe fundul oceanelor
șamanii deveniseră orbi din pricina proprie-i lor himere
& prin contramagie medievală mortalitatea se întețise
vortexul trecuse de obelisc
disjuncțiile celor mă flancaseră a priori
se regăsește în fuga umbroasă de flamengo
răspunsul dat amazonului rostogolit cu zgomot de pe stânci
mi s-a părut că întrezăresc ceea ce desparte viața de mitul eternei reîntoarceri
nu era nicio nostalgie dusă melancolic acolo în pacific
de brațe de incaș puternic spălat în sângele condorilor și al zăpezilor
supraviețuind prin testamentul lui karl may
în numele celor care ar mai fi vrut
să rămână
să rămână
o melancolie grea de- a cărei înfățișare însuși cristofor columb
n-a reușit să scape
s-o poată opri definitiv între cețuri magnetice
-n definirea apocrifă de pe hărțile lui piri reis
cumpărate de la veneția capitală pe atunci de tatăl lui
din banii agonisiți cu sânge picurând & lăsând o dâră roșie în jurul ecuatorului
la vremea aceea ecuatorul era drept aproape plat niciodată curbiliniu
făcută numai în de sine
cu de sinea infantei
m-am reîntors și am stat o noapte cu infanta
îmbrăcată în costum de codru sălbatec
să-i explic straniul motiv
piatra albă
pe umerii fără franjuri doar cu părul sălbatec
piatra albă
foarte subțire ca și cum meteoritul exact în aceeași secundă s-ar fi prăvălit
cine știe de unde
așternându-se
pe unde încă verzi
piatra albă dintr-un material inexistent în tabloul lui mendeleev
în shambhala
cum ar fi fost cu putință să fie înțeleasă de rsi
cărui miracol se datorează prin puterea dumnezeirii
vortexul
surprinderea deodată imensa cugetare a lumii
genitivul lui panini tibetul ruperea zilelor și nopților
privirile dezîmpietrite de kundalini
energia morților reînviați într-o clipă de mister cotinian
început azi mai devreme decât ieri
mâine mai târziu
până s-a făcut foarte târziu -2 grade C octombrie foios
sinergia mestecenilor dezbrăcându-se impudic
pășesc pe frunzișul octogonal pe aleea poeților dispăruți
țevi înlocuite de lucrătorii de la salubritate cu falsă ironie
vortexul pornește din adâncul pietrei albe
bolnav de covid ieri m-am aflat în spitale neîncăpătoare
brancardieri
(ce știți despre covid) (dar despre vaccinuri)
(la a treia doză de ce se-ntorc pacienții mai grav decât la -n ceput) (așteptați o clipă faustică)
o asistentă care -ți purta numele
pe un medalion ca și cum inima i s-ar desface & s-ar deșira
pe toate fețele dodecaedrului de aur
scaune fără picioare de evacuare
guri fără dinți în deplinătatea solitudinii dacă se vor mai întoarce acasă
apoi visul
declanșat de viscolul bătrânului & al zeilor mantrici neputincioși
urcați pe podul
de pe care s-a aruncat un mare regizor
numele nu mai contează
nici podul
nici paramedicii încurcați de obeliscul în roșu & alb
ca și cum ar fi început de primăvară eternă testamentară







-