Te-am regăsit suflându-mi frunzele-n soare
în foc arzând-mi gândurile goale.

Și recunosc - nu înțelegeam cum pot scrie în notele tale.

Anotimp - tu toamnă preferată de poeți
fă-mi loc în nesfârșita ta iubire de finaluri
să-mi înțeleg natura trecătoare în marea eternitate.

Singura - inima poate traduce perfect tiparul tău
ce transformă din antic în nou.

E timpul să las iluziile uscate prin frunze.
Mai sunt si alți copii dornici de joacă, cu ele.