Scriu ceea ce aud
Dinspre gură spre urechi
Sunetul transmis de creier
E o voce care nu tace
Până nu se face auzită
Mergând ca în excursie
După ce au muncit
La aducerea în realitate
A unuia care stă în ascultare
Deși a avut putere mare
Visează ca sunetul
Să meargă pe șosele logice
Care chiar dacă sunt întortocheate
Sunt mai sigure
Nici lui nici sunetului
Nu le face plăcere
Dar îi cheamă parcă mare
Acolo unde au primele amintiri
Și tot ce este mare trebuie
Să devină mic
Pentru a avea o șansă
De a rămâne ei înșiși pentru totdeauna
Își pune urechea pe pàmânt
Nu pentru a asculta
Ci pentru a fi ascultat
De drumețul care merge pe orice șosea
Ca să afle încotro va merge
Și dacă nu ții cont de diferențe
Începi să pricepi frumusețea lumii