agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-12-26 | |
Ai tresărit. Zâmbind, mi-ai ocolit gândul frivol,
ce-nvăluia chipu-ți plăcut, gătit de protocol și n-ai dat greș când ai țintit cu-ndemânare grăunța dragostei căzută-n lungă hibernare. Frisoane m-au cuprins, apoi, o fierbințeală, torente hormonale au luat-o în răspăr, m-am înroșit la față, ardeam până la păr. Văpaie, dulce vâlvătaie! N-o stingeți, fără 1-1-2, mă las în voia sorții să hotărască pentru noi. Ca vaporii te-ai dus, rămasa-i doar în gând, străbați întreaga ființă cu chipul tău cel blând. Găsești îngăduință, supunere și-un car de dor pornit să reîntâlnească un ne-mplinit amor. Așa a fost, de-acum povestea se complică, în valuri de cuvinte ce-au supt aroma dopului la sticlă. Magnetul tău purtat în șa de amazoană, mă trage noapta-n crângu-ntunecat, ca să adun, cum mi-a zis baba năzdrăvană, chei potrivite lacătului ce te-a ferecat: -nevăzul bufniței diurne, -laba ursului NeMartinit, -solzul NeNăpârlit din coada marelui Sâsâit. Am băgat timpul în burta sticlei ce-a secat, i-am smuls o clipă și-am legat-o în turn, de secundarul ceasului fără de arc, iar gândul meu scăldat în izul dopului de plută, a poruncit pupilei fără fund, s-arate fundul pupilei din afund. Laser a țâșnit din licuriciul buhei mute și s-a lipit sub șaua fetei ce galopa spre munte. L-am priponit în laba ursului ne-mbătrânit și-am reușit! Năzdrăvanul armăsar a fost strunit. A mulinat mătăhălosul Martinică, era NeMoș, puternic și lipsit de frică. A mulinat isteț și mi-a adus în dar, dușmanul ce furase fata prin fundul de pahar. Apoi, cu glas viclean din solz de sâsâit, cum mi-a zis baba, am descântat și-am periat domol, buclele zânei căzute-n dulce somn. A tresărit, iar a zâmbit și-a zis șoptit: - unde ai fost? m-am perpelit de dor și învelișul ochilor care mă vor. Ooo! Purtam în minte miresme dintr-un vis frivol și mințeam timpul învârtindu-l în paharul gol. Hipnoza negândirii magnetul mi-a blocat și-ntr-o clipită zmeul în șa te-a ferecat. Sââss ... ssfârșit, până la urmă am încălecat pe-o șa, contopind magneții, nu-i așa? Și am pornit pe drumu-ntortocheatei vieți, să prindem bucuria adâncii bătrâneți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate