Pielea lui Dumnezeu transpiră nocivități de minciună,
rămâne în adevărul gol...
Te transpiram uneori, mințind extremitățile vieții,
adevărul e că mi te nășteai din travaliul zărilor
doar să mă primenești de murire...
Mă mângâiai cu emoții
cât să încapă în pierderea lucidității inimii,
descheiam pe Dumnezeu la cămașă în stânga iubirii...
Și te iubeam, fecioară, până deveneai femeie
să-ți dau coasta de sub pielea lui dumnezeu ego