Plonjez în adâncimea unei zile oarecare
Având ca singură protecţie o ceaşcă de cafea
Înot printre minute, ce curg fără scăpare
Şi ziua se prelinge, fluidă, densă, grea.

Măsor cum trece ziua în mucuri de ţigară
Martori acuma stinşi ai viselor trecute
Ce ne-au purtat, spre vise calzi de vară
Din iarna ce ne-a prins, încet, pe nevăzute.

Mă bucur de lumina căzând prin norii sparţi
Mesaj discret al soarelui ce faţa şi-o ascunde
Şi am uitat de mult dacă e luni sau marţi
Sau dacă săptămâna va trece-n trei secunde.

Aşa că picotesc, privind, prin fumul de ţigară
Secunde fără sens cum vin şi se-mpreună
În zile tot mai lungi, ce curg încet spre vară
Ducîndu-mă-n derivă spre nopţi cu clar de lună