Azi am ieșit din nou pe-afară. Scosei mai întâi nasul meu lung deasupra geamului și am simțit dimineața călie, numai bună de o plimbare. Doar să nu fiu prins de rusalie. Ieri, prietenul m-a invitat la masă. Sufleu complet cu corcodușă rasă. Mi-a zis: "mai vii și mâine, dacă poți". Nu mă grăbesc, că mă-ncălzesc la soarele târziu. Nu mi-am mai luat haina cea roasă, dar nici pe cea ușoară din mătasă.

Vecinul meu - știți, cel ce deunăzi îmi ceru boii - se află-n drum, parcă știa că o să ies taman acuma. Îmi zice greu: "Ioaaane, ești de pe altă lume! Ce tot bodogănești pe fb de planete, universuri și plante violete? Fii mai real, cată la știri, vezi ce se-ntâmplă-n spațiul carpato-danubiano-pontic! Documentează-te și fii ca Gicu, mai anacreontic!" M-apropii de el, mă rezăm pe-un picior, îi dau binețe și-i cer un cuișor. Îi cer și-un ziar să-l duc la subțior. Apoi mă duc.

O iau de zor la vale, mă grăbesc. Soarele parcă-i ascuns, mă ia cu rece pe la spate. Prietenul mă vede zgribulit, e in prisacă. "Intră, nu sta, servește o cinzeacă. M-așez, înmoi pitanu-n vișinată. Îmi cere ziarul, îl citește-o dată. Îmi trag sumanul că mi-am revenit, opresc pe la Budine, scot apă și fuguța-acasă. Deja e noapte, mai am timp doar să mulg un strop de lapte. Și-apoi în pat. Ba stai, mă ia cu crampe. Pesemne, cuișorul e de vină. Mă duc în spate. Acum mi-am amintit: n-am fost la magazin! Dar nu-i nimic, scot ziarul și-l mototolesc să-l fac mai fin.