Ochii tăi negri de ciocolată cred că era amară
Priveai la ceas tăcut îți ședea oricum bine pe o bancă cu pufuleț de salcâm în păr și în întreaga ta gară
Dacă struțul tacticos ar fi trecut să îți caute în pachet sau în tăcutul colet
Ridică-ți ochii atunci înspre mine
Ți-au căzut fundele de pe pachet și cred că îi ceri fetiței de lângă tine/ ești sfios dacă are în grijă pachetul tău cu grisine
E noapte e ora trei frig dar tu ești ocupat să te întrebi cum mai sunt
Dacă fratele meu are cumva ochii ca ai tăi, negri, de pământ
Poate o să vrei să îți cobor o scară dincolo de luna de humă și iar pe sârmă
Să mă fac balerină de un metru șaizeci și doi sau trei și o barcă să coboare de pe marea liniștită să îi pui tu cârmă
Dă-mi mie ochii tăi până pe pielea care miroase a caș codaș și a cosași
Pași și nu o să mă mai lași
Suflet de sort
Într-un tăcut cort larg de doi/ dincolo de gropi și de lanul cu caprifoi de la marginea orașului
Cuvinte vechi vin din urmă
Mi se pare că broscuțe de catifea îți șoptesc dintr-un trist trecut
Că eu sunt bine încă de când te-am cunoscut și tu, iată, ți-ai pus iarăși scut
Lacul miroase a mac
Un brotac cam indubitabil zic tulbure
Roagă-te să nu fiu prea îndrăgostită
Roagă-te să îmi dau pantofii cu toc iarăși afară din lac și să nu fiu prea îndrăgostită
Când mașina noastră de pâine se răstoarnă din apă înapoi pe pământ – mâncăm dulceață pe pită
Pe Strada Lalelelor a trecut un camion în care un bărbat străin mi-a pus tot trecutul
Dar tu stai și zăbovești încă pe gânduri dacă să îmi învelești într-un șervețel roșu tot scutul și sărutul
Ca mutul
Îmi place când nu zici nimic pentru că îmi dai prilej să te descos cu ață de cusut roșie
Ca pe o cămașă trufașă
Nu ți-am zis dar te asemuiesc cu un copil care stă cuminte în fașă
Moșii să tacă pentru că eu te-am prins cu umbrela să te ascund când vine luna de leșie
Să tacă toată lumea oricum telefonul nu țârâie încă
Noi suntem, deja, mai jos de câteva animale sălbatice și de stâncă
Câinelui când nu-i convine străinul, cam mârâie, dar îi dai tu înghețată
O să ți-o ia o fată
Ca o minciună albă, dar sfruntată
Când rămân în urma ta dorind prăjitură
Pofte, iată de ciocolată cu cafea
E fierbinte, în familie, toată supa
De la preot puțină prescură dar o dau la schimb pe o mură
Nu ți-am spus dar îmi plac ochii tăi de mură
Tocmai în camera obscură
Din care ies fotografii
Ca și cum noi am face împreună târziu doi sau trei copii.