Ai grijă, omenire, cum conduci
Căci acest drum pe care vrei s-apuci
E plin de cratere și de moloz,
Și de sicrie când kaki, când roz.

Pe mine lasă-mă pe undeva,
Pe unde n-o să simt prezența ta,
Căci nu-mi doresc să fiu eu portstindard
Când ai să te înfigi cu rabla-n gard.

La cum arăți, mi-e singur mult mai bine,
La ce arăți, mi-e-atâta de rușine
Că m-aș lăsa purtat de-un cosmic vânt
Cât mai departe de acest Pământ,

Căci nu există-n galaxia noastră
O specie mai rea și chiar mai proastă,
Care atât efort să investească
În a distruge-n loc să construiască!

Ai grijă, omenire, cum conduci
Căci spre pieire pare că te duci!
Pe mine lasă-mă pe undeva,
Pe unde n-o să simt prezența ta...