prietenul meu crede în Hristos, dar nu crede în Dumnezeu
Hristos este ceva care moare și renaște în fiecare zi
e adevărul despre lume și viață
și fi-va la fel cât voi trăi, spune el

el crede că din fiecare om cresc păduri și case,
că până și pruncii așază cărămizi,
că până și cei prea bătrâni dărâmă ca să putem apoi clădi
că noi toți tăiem copacii și sădim alții fără să știm
că din noi toți se rupe culoarea din curcubeu
și cade precum pielea șarpelui
că din patima lui ca individ strălucește soarele
și se nasc pui de veveriță sau fluturi
că până și pisicile zâmbesc și pășesc cu grijă
dacă el își tunde mustața
și își așază cravata cu atenție
el crede că lumea e o parte din el și el o parte din lume
așa precum toate celulele lui se așează în ordine cu restul lumii
cum tot trupul lui e un caleidoscop viu
și că atunci când doarme înoată pe spinări de delfin

și dacă mori? îl întreb cu îngrijorare
el zâmbește vesel ca să lase să zboare cocorii cu țipăt deasupra
și îmi spune că nu știe nimic, dar poate că atunci
se trezește Dumnezeu și reface din nou lumea în șapte zile