marea luptă


în pacea piscului sihastru luptăm
de-un dor nimicitor fără întoarcere seduși
sub clopotul cerului de plumb
unul de altul pătrundem
pe-un dulce prag de moarte înalt amețitor
prin anotimpuri cumpăniți de soartă

tu cu lebede pe umeri,
fără răgaz mă dai căderii …
eu, prin nori ghicindu-ți fața,
cu sângerânde brațe te cuprind avid,
printre capcane mii în pândă,
să te ridic deasupra nimb .

în lupta fără de sfârșit,
învins și învingător –
un singur trup incandescent,
până-n zorii de cenușă,
unul prin celălalt trăim;
tu, din corpu-mi neîncăpător
spre sori avânți imense aripi;
eu, pe stâncă, de moarte sfâșiat,
mă smulg dintre căderi în zbor

mă zbat între căderi și zbor ...