completez fericirea cu un adaos
de iubire și lumină ancestrală
este păcat că în lume e haos
eu continui rolul în sfera teatrală.

împletesc cuvinte cu raze de soare
să fiu cumva un model de credință
m-am eliberat din neagra strânsoare
a tristeții care mi-a pătruns în ființă.

în marea speranței cuceresc o leghe
pe valul năvalnic mă-ndrept spre liman
ocrotită de iubitul care stă de veghe
alături de arhangheli în cerul mirean.

da este un adagio al inimii cântec
nori din calea mea pot să îi spintec.