A exista precum e-n hău căderii
Ori nefiinţă cum un fum ce suie
Aceasta-i întrebarea de statuie
A clipei unde este timpul serii.

Pe cer nu-i stea,-i doar haina ei gălbuie
Eu sunt, da-n straiul traiului mă sperii
Că am cules mult prea adesea merii
N-am smuls spre zori de moarte crucii cuie.

Crepuscular tu vii, la locu-i coasta
De-nmormântat întreg şi demiurg
Ori dacă vâlvătaia-şi bea năpasta.

A stinge ori a foc pe ochi ce curg
Aşa-i interogaţia aceasta
În sfera de tăcere din amurg.