Te-ai dus acolo unde și frunzele în toamnă
Se duc de vânt curtate, te-ai dus să te cununi,
Să te întinzi pe-altare, în altă viață, doamnă,
Dar te-ai întors la mine în ostrov cu furtuni...
Putea să fie totul – n-o spun întâia oară! –
Între noi doi si chiar de rămânem buni amici,
Prin negrele troiene, o nouă primăvară
E hrană pentru vise... dar nu acum și aici!...
Tristețea verii mușcă din verde că ești dusă
Și drumurile noastre se strâng sub orizont,
Dar niciun gest nevolnic și nicio vorbă spusă
N-o să-mi trădeze taina că sufletul mi-e bont!...
Speranțe n-am! Trecutul de lașități nu-nvie
Și merg doar înainte, spre tot ce n-o sa fie!

02.09.2022