agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-09-17 | |
fii cu mine
până când vegetații nemaivăzute, monstruoase, carnivore vor acoperi statui pași, înțelesuri palida lună sub care fugim mereu spre neprevăzut e fața unui arlechin de care nu se mai amuză nici dracul nu-mi pasă de angoasele lui, morocănosul teribil teribil de liniște e când mâna ta se ascunde în podul palmei mele urcând de acolo spre inimă fii cu mine o aură risipindu-se împrejur un înger drăcos iubește-mă, iubește-mă, prostule, până când capătul lumii devine o lumină pe care o cocoloșim și-o dăm de-a dura prin toate pădurile care cresc luxuriante, apocaliptice în interiorul fiecăruia sfârșitul lumii e atunci când închizi ochii și în piept îți cântă mierle în vechii arțari din parcul central le-am auzit amândoi într-o dimineață a unei primăveri pe care o tot așteptăm să revină fii cu mine promit să mă uit de fiecare dată înapoi dacă rămâi sau nu un bulgăre de sare ce-ti pasă și felinarele dorm rezemate de plopi, aspersoare, eresuri visează molii de-o zi zburând concentric manechine de vitrină care surâd trecătorilor întârziați farurilor fiecărui automobil oglindite în spațiul gol dintre noi cărți ilustrate din orașe care au existat cândva și care acum se ascund sub cenuși lumina pe care o reflectă pe străzi pavate cu piatră cubică e energia degajată de cortex când somnul rem e deja instalat te visez tot timpul călcând legănat pe un drum care coboară din orice direcție într-o mare, nesfârșită tristețe un felinar încărcat de regrete o întunecime ca o mireasă căreia i s-a rupt tocul pantofului o furie, o neputință neasemuit de frumoasă i se citește pe chip nu o poate disimula noi doi sub plaja pitică un fel de gumă pe cer care poate șterge tot ceea ce încă mai știu despre tine e bucata aia de lut și de piatră pe care o venerează îndrăgostiții vânzătorul ambulant zâmbind amabil și noi doi cu măștile de chip gata să se născocească dacă vrei să te iubească definitiv, atunci cumpără o carte din toate vechiturile astea cu zmei, cu pajiști cotropite de animale sălbatice aflate în rut cu robinson care moare de melancolie și de urât cu stele tot mai reci care se aprind când clipești cu tine adormită de-a curmezișul patului cu țigări care se fumează singure de fiecare dată când atârni în gol, sub tocul geamului la ore tot mai mici privind limba neagră a străzii știrbei plină de aftele gurilor de canalizare mai mult mucegai mai mult praf e vânzătorul de cărți sub luna ca o cărămidă aruncată peste cochilii, stabilopozi, mozaicuri flash-uri dintr-o memorie peste care s-au suprapus așteptări tot mai lungi până au devenit obișnuințe fii cu mine ca o liniște în stare să ne sângereze din marea care te-a adus la mal, translucidă îți este pielea sărată hai să facem dragoste cu ochii deschiși hai să facem dragoste ca două iedere care s-au întâlnit sub aceeași fereastră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate