Dacă nu am fi fost atât de tineri
Și tinerețea nu n-ar fi fost distinctă,
Ca doi arhangheli ce păzesc din tindă
Gura fântânii de luna risipindă,
Am fi pictați pe stâlpii cerului.

Dar noi nu suntem sfinți.

Suntem doar umbre din care culorile zidesc
Ferestre în pereți ca paingul în pânze.

Parfum de cer din cenușa luminii...

Și totuși, dacă nu am fi fost atât
De tineri încât să nu ne diferențiem?

Cum am fi stat alături în privire
Privind în golul care ne desparte?!