făceam mânuța căuș
iar cu cealaltă pălmuță larg deschisă
le-adunam,

erau tăcute,
puse grămadă
aduceau cu băbuțele din mahala,

tăcerea din ele intra și-n mine,

toată grija era să nu le doară căderea,
stăteam
față în față, pe un colț de masă eu pe marginea patului,
alteori răvășite pe podea, întinsă pe burtă roteam ochii în jurul lor;
pufoase, zgronțuroase,
uscate,
cleioase, mai albicioase,
negre din coajă arsă,
unele se rostogoleau ușor, altele stăteau lipite de podea,
le căutam de vânătăi, încolțitură de dinte,
într-o zi
ca să nu dea alți copchii din casă cu tunul peste ele
strănse într-un tifon le-am pus lângă sobă,
pisica cu sforăitu-i să le păzească.