Unde e mama ?

Eu nu știu cine m-a adus pe lume...
Stau în casă cu-n bărbat anume
ce-mi cere să-i spun "tată"...
Și c-o femeie care-i mai mult beată !

Care mi-e numele nici nu știu bine
îmi zice fiecare cum îi vine....
"mai", "băi", sau chiar "ascultă"
și nu zâmbește nimeni când salută !

Coliba noastra-i mică și murdară
gândaci și muște în tot locul sboară
peste tot e-ntuneric și e rece
și pragul nimeni nu ni-l trece !

Sunt mic dar , aș fugii în lume
să fug poate-mi găsesc un nume
sau poate o găsesc pe-aceea care
mi-a dat un trup și o suflare !

Mama nu-i aceea cu care stau în casă
aceasta nu-i nici bună , nici frumoasă;
o vorbă nu mi-a spus nicicând
nici vocea, nici pasul nu îi este blând !

Mă bate și mă ceartă din orice fleac
orice aș face tot nu-i plac...
umblu trențos și-s nespălat
mă culc pe niște trențe, n-am un pat !

La margine de sat ne e coliba
în jur cresc bălării ... și iarba
în colo mai departe e verde și frumoasă ;
în bătătură , țărâna e la ea acasă !

Ei peacă-n zori mereu
și eu rămân pe cârpe-n colțul meu
sunt singur toată ziulica
și de mâncat aproape n-am nimica !

Sunt cătrăniți seara când vin
Din gură le iese doar venin ...
ea zice că mănânc prea mult
și că sunt rău , că nu-i ascult !

Și pun pe-o laviță ce-i zic ei masă
o sticlă c-o licoare și o pâine roasă
mai pun vreo ceapă și-o cană cu lapte
beau și eu puțin, de-acu e noapte !

A două zi e cam la fel
o viață tristă fără nici un țel ;
mâncarea e puțină , dar multă băutură
și multă striciune-n bătătură .

În jurul nostru copii nu sunt
toată ziulica stau ca mut
vorbesc în gând cu pomii și cu iarba
și mă întreb mereu :"unde e mama" ?

M-am hotărât să plec și am plecat
intr-o zi caldă cu cer luminat
am pus ce-aveam mai bun pe mine
și am luat-o în jos înspre mai bine !

Am mers încet pe drum de țară
prin lanuri de grâu sau de secară
am mers mereu cu sufletul la gură
fără apă și făr-o-nbucătură !

Spre seară mi-a ieșit în cale o casă albă
cu gard , cu flori și cu un moș cu barbă !
"Copile , acuma noaptea unde mergi ?
ai haine rupte , ghetele nu-s întregi !

Și chiar ești slab, ești amărât
părinții tăi știu c-ai dispărut ?"
"Eu stau cu unu care-și zice tată
pe mama n-am văzut-o niciodată !

Ar trebui să fie și pentru mine-n lume
O ființă bună cu orice nume
să mă privească cu iubire
să-i plâng în brațe în neștire ...

Să pot să-i spun tot ce mă doare
să mă privească cu-ndurare
să nu mă certe niciodată ...
mie dor de mama mea adevărată !"

"În asta casă de vrei să locuiești
pe mama curând o să găsești
această este casa Domnului
și fiecare are locul lui !"

Eu am rămas acolo de-ndată
părintele a fost cu mine ca un tată
ca un tătic adevărat
el m-a spălat, el m-a-mbrăcat !

Mi-a spus că voi munci cu el
aici e biserică, nu e castel !
O cămăruță mică voi avea
și viață mea se va schimba !

Chilia era albă și curată
pe perete o iconiță agățată
un pat, o masă , un dulăpior
un scaun , o floare , un covor !

Era frumos cum n-am știut că poate fi
Eram cu tatăl meu în fiecare zi
și în biserică intram ades
puneam în vase florile ce le-am cules !

Bătrtanul îmi vorbea frumos
Și-m povestea chiar de Hristos
El "Tatăl nostru" m-a-nvățat
În rugăciune lineștea-m aflat !

M-a învăța să scriu și să citesc
și pentru toate astea-i mulțumesc
dar, sufletul meu tot plângea
că nu știam nimic de mama mea!

Și într-o zi i-am glăsuit
"Părinte eu pe mama n-am găsit
iar tu mi-ai spus c-o voi afla
în Casa Domnului dacă voi sta !"

"Tu ești cuminte și ascultător
Și Dumnezeu atoateștiutor
într-o seară când te vei ruga
pe mama ți-o va arata ..."

Eu l-am crezut căci îl iubeam
în fiecare zi cu el munceam
iar, seară obosit și somnoros
spuneam o ruga pe de rost!

Și într-o seară îngenuncheat
spre iconiță ochii am ridicat
în timp ce "Tatăl nostru" eu spuneam
în iconiță "mama" îmi vedeam !

Sunt sigur chiar că este ea
în brațe cu-n copil ea mă privea
copilul eram eu sau orișicare
Dar mama mă privea cu îndurare !

Mă rog seara ca și până-acum
apoi îngenuncheat încep să-i spun
ce am făcut eu ziua toată...
Ea mă ascultă...nu mă ceartă niciodată ...

Privirea ei e caldă , iubitoare
și mă ascultă cu răbdare
eu chiar așa visam că este
o mama știută numai din poveste !

Cum oare n-am văzut-o mai de mult
Cum n-am recunoscut-o de la început ?
Acum nimeni nu mi-o va lua
Când mă închin , o văd pe mama mea....

București, 7 aprilie 1997