plouă peste umerii
rotunzi ai toamnei
picături se izbesc de
asfaltul gândului și ricoșează
mă gândesc la tine
iar ploaia se infiltrează
printre pleoapele gândului și
se prelinge pe interiorul clipei
se amestecă cu sângele
sângele melancoliei care curge ca
un izvor în care-mi clătesc dorul
dorul de tine
rup frunze de amintiri galbene
uscate și totuși
din ziua de mâine cresc pe
ramurile visului frunzele viitorului
verzi și fragede
colecționez vise
le adun în adâncul inimii
mormane
ca niște frunze verzi
smulse de vânt și
adăpostite în mine.