La început,eram noi doi,
Tu aveai câteva anotimpuri,
Rătăcite pe pielea ta,
Apoi a răsărit soarele,
Buzele noastre s-au separat,
Mâinile noastre s-au pierdut
Și soarele a râs,
Oglindindu-se în lacrimile mele...
Norii l-au gonit furibunzi,
Aruncând cu fulgere orbitoare.
Când curcubeul a adus pacea,
Eu căutam anotimpurile de pe pielea ta
Și am găsit doar gerul iernii nemiloase.
Plângi, mi-a poruncit gerul,
Dar eu nu am plâns, ci am privit ochii tăi verzi
Și am găsit în ei toamna, cu mere și gutui.
Am zâmbit, eram noi doi,
La început de viață,
La început de drum,
La început de zi...