Strălucirea soarelui se stinge în umbra mea.

De fapt, umbra din strălucirea Soarelui devine
Adânc pentru că între lumină și întuneric sunt eu.

Nasc umbre Soarelui din propria prezență.
Lumina Soarelui fără mine nu s-ar întuneca.

Sunt anti-Soare!

Când sunt pus în lumină îmi răsar umbre.

De pe pereți, drumuri, de peste tot văd
Cum mă privesc ochii întunericului.
Orb, mat, adânc, nesfârșit în privirea lor,
Soarele sapă din spatele meu
Și nu înțeleg cum mă întregește.

Ori Soarele e în umbra ce din mine se-întinde!?

Altfel, cum ar preface lumina umbre
Din ochii luminii ce vede interior?

Prin mine Soarele își privește umbrele.