Te cânt, te plâng, desculță Românie,
Iar de Crăciun ți-aș dărui, să pot,
Tot ce-ai avut și ți-au vândut în lot,
Și ți-au lăsat copiii în robie.

Te-au împărțit și ciopârțit ca hunii,
Și lăcrimează în morminte triști,
Cei ce-au gonit tătari, și ruși, fasciști,
Vitejii noștri din trecut, străbunii.

Ți-ai aduna românii toți acasă,
Dar brațele-ți ciuntite de străini
Te-au dezarmat și plângi din rădăcini
Că nu mai poți să le oferi ”o masă”.

Din bogăția ta nemărginită,
Au smuls pe viu…și ești o urgisită…