femeia așează o față de masă
în fața bărbatului
un evantai cu traforaje, un văl la borul pălăriei
pune perdele la ferestre și sădește iederă lângă geam

femeia e vicleană ca să nu fie văzută de bărbat
căci știe că el o vânează cu săgeți care ard
precum soarele amiezii
își ascunde ochii și unghiile transparente sub fard

și numai uneori, către seară
când tot fierul și oțelul își pierd luciul
când soarele asfinte și bărbații se rup unii de alții
ea lasă să îi cadă pe umăr umbra ei prelungă
temătoare și fragilă
iar el o caută cu razele lui
îi dă ocol la ani lumină depărtare
ca s-o prindă pe o pânză ca pe-un fluture
aici, pe pământ