Gândind că sunt zadarnic timpul trece,
Scriind să fiu exist pe alb noroiul
În inimă sunt singur, caut doiul
Şi-o moarte vine cu sumanul rece.

Din vise-mi curge ne-ncetat puroiul
Coşmar acolo liniştea să-mi frece
Când Domnul uită a mă mai petrece
Ducând icoanele cu tot gunoiul.

Cogniţiile fi-mi arată încă
Deşi-mi atârnă-n groapă un picior
Aceea ce de-o raclă e adâncă.

Genunchi în rugăciune mult mă dor
Suind ca beat de apele de stâncă,
De ceară mă pândeşte-n lut un zbor.